Mărțișor – dăruiește primăvara

Tradiția

În fiecare an, de întâi martie, indiferent dacă afară e soare, plouă, sau ninge, pe străzile, în autobusele, în sălile de clasă și peste tot în Republica Moldova apar mărțișoare. Acestea sunt niște amulete obținute prin răsucirea a două fire albe și roșii, de lână, bumbac, sau mătase, care ne protejează de cele rele și anunță venirea primăverii. Mărțișoarele sunt dăruite celor dragi și sunt purtate la piept, în jurul încheieturii mâinii, sau în jurul gâtului, pentru a aduce noroc și feri de pericol.

Simbolul

Simbolul marchează trecerea dinspre iarnă spre vară și poate fi întâlnit în diferite forme în tot spațiul geografic cuprins între Republica Moldova și Macedonia de Nord. Una dintre legendele asociate mărțișorului ne povestește cum în prima zi a lunii martie, Primăvara se plimba prin pădure și a văzut în zăpadă un ghiocel înflorit. A început să dea zăpada la o parte. Iarna s-a supărat și a suflat un vânt rece care a înghețat mărțișorul. Primăvara l-a acoperit cu mâinile sale ca să-l încălzească și s-a agățat de niște spini. A curs o picătură de sânge peste ghiocel, a topit zăpada de pe acesta, iar el a reînviat. Așa câștigă Primăvara bătălia cu Iarna în fiecare an, iar victoria acesteia este sărbătorită prin îmbinarea celor două culori – alb și roșu.

Legenda

În spatele acestei legende, apărută în secolul XVIII stau însă multe obiceiuri mult mai vechi. Se crede că mărțișorul există de peste două mii de ani, iar în 2017, în urma unui efort comun al Republicii Moldova, României, Bulgariei și Macedoniei de Nord, a fost inclus în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Din vremuri străvechi, în zona geografică în care acum se află Republica Moldova și România, de întâi martie are loc un ritual de purificare. Se face curat în toată casa, din ultima odaie până în stradă, iar odată cu acest proces sunt alungate toate relele iernii și este invitată primăvara cu bunătatea și căldura ei. Confecționarea mărțișorului în timpul iernii, agățarea la piept în dimineața zilei de întâi martie și purtarea acestuia timp de o lună, reprezintă un ritual simplificat al trecerii de la iarnă la vară. Dăruirea mărțișoarelor celor apropiați subliniază spiritul unei comunități apropiate, solidare, care sărbătorește împreună venirea primăverii.

Obiceiul

Îmbinarea firelor albe și roșii oferă protecție în special copiilor sau puilor de animale, care odată cu venirea primăverii încep să comunice cu soarele și să cunoască natura din jurul lor. Dacă la oraș vedem mărțișoarele în piepturile oamenilor, la sat vedem și animale care poartă mărțișoare în jurul gâtului și sunt astfel protejate de cele rele. Obiceiul zice că la sfârșitul lunii martie, sau când se întorc berzele din țările calde, mărțișorul trebuie să ajungă pe crenguța unui pom fructifer, încărcându-l astfel cu energia noastră. Pomul va crește fructe mari și dulci datorită mărțișorului pe care i l-am dăruit. Dăm înapoi naturii căldura pe care am primit-o de la ea.

Începând cu 1968, la Chișinău, capitala Republicii Moldova, are loc și un festival internațional de muzică – Mărțișorul – care are scopul să promoveze acest simbol de solidaritate a comunității și al unei relații reciproc benefice cu natura.

Mărțișorul nostru

Mărțișorul a rezistat peste două mii de ani pentru că se împletește cu natura, e înfășurat în magic, știe să se adapteze și îmbracă noi sensuri cu fiecare generație. În 2022, Ministerul Culturii împreună cu Agenția Națională a Turismului Receptor și Intern din Republica Moldova au realizat un spot video prin care ne transmit ce înseamnă astăzi un fir roșu împletit cu un fir alb. Te invităm să faci cunoștință cu protagoniștii videoului și semnificația mărțișorului pentru ei.

Mărțișorul în viețile noastre

Tania Cergă

Interpretă, am fotografiat-o și am vorbit cu ea despre mărțișor în Parcul Dendrariu din Chișinău, unde la sfârșit de martie pot fi văzuți copaci împodobiți cu fir alb-roșu.

Purtând mărțișor simt că pun o cărămidă la venirea primăverii și sunt parte din natură. Când eram mică făceam mărțișoare împreuna cu bunica. S-a întâmplat de câteva ori să pierd mărțișorul, pentru mine era semn de nenoroc, era ca și cum pierdeam primăvara. Bunica mi-a povestit legenda mărțișorului și pentru mine era foarte important să port cu mine această bucățică de magie, iar la sfârșit de martie să leg mărțișorul de un copac și să îmi pun o dorință. Mi se par neprețuite poveștile împletite cu tradiții, au atâta putere încât ajung la noi după sute de ani. Iar noi vrem să ne îmbrăcăm sufletul cu povești și magie. Oamenii au nevoie de mărțișor, e un fir de care ne ținem.

Valentina Arcadi

Ceramistă, am găsit-o în atelierul ei, în timp ce lucra la o sculptură alb-roșie.

Odată, de întâi martie, la fel cum făceam in fiecare an, am împărțit mărțișoare celor mai apropiați prieteni. Una din fete și-a agățat mărțișorul de o lalea, primise un buchet mare de lalele recent. Din acel buchet, una cate una floricelele s-au ofilit, ca într-un final sa rămână doar laleaua de care era cu grijă legat mărțișorul. Poate că acest fenomen are o explicație științifică, dar pentru mine rămâne a fi un moment magic care întărește si mai mult statutul de prevestitor al primăverii si a revenirii la viață a mărțișorului.

Leo Moldovanu

Elev în clasa a doua, are opt ani și este surprins la un atelier de confecționare a mărțișoarelor la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Mărțișorul e un obiect al dragostei și e foarte drăguț. Atunci când îl dăruiesc simt că fac un lucru bun. Aș vrea să pot dărui mărțișoare la pești, mai ales că primăvara ei vin aproape de mal ca să depună icre. Aș vrea să descopăr o nouă specie de pești, s-ar numi Peșteleu. Și ar purta mărțișor toată luna martie.

Varvara Buzilă

Etnografă la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, am urmărit-o în timp ce le împărtășea lui Leo și altor copii, secretele confecționării mărțișoarelor.

Mărțișorul este un obicei care a rezistat două mii de ani, chiar dacă acesta e confecționat din ață, care nu e foarte rezistentă. Cultura are totuși o memorie a sa.

Noi facem mărțișoare pentru că vrem să trăim pe viu acest prag al timpului. Prin tradiția mărțișorului societatea își rezolvă niște probleme legate de unitatea sa, de articularea anumitor relații. Multe obiceiuri au rămas în trecut. Mărțișorul rămâne actual, merge mai departe. Mărțișorul e deschis pentru toate culturile, pentru cei care vor să-l folosească ca limbaj al comunicării, al înțelegerii. Simțind puterea mărțișorului, toți și-l doresc. Mărțișorul poate solidariza și uni lumea.

Maria Macari

Patiseră, am surprins-o în bucătărie, la locul de muncă – Bunătăți de la Marika, în timp ce pregătea un tort cu glazură alb-roșie.

Mărțișorul este sărbătoarea primăverii pe care o așteptam. Când eram mică făceam mărțișoare pentru cei dragi împreună cu mama și sora mea. În februarie făceam șezători la care veneau și alte fete din vecinătate, făceam mărțișoare, țeseam covoare și povesteam, chicoteam și cântam la gura sobei, cu lampa de gaz aprinsă. Aș organiza și acum așa șezători.

În timpul lunii februarie, la început de martie, tot timpul fac ceva nou în bucătărie. E ceva care vine organic. Vreau să încerc diferite ingrediente și rețete. În prăjituri, ca și la mărțișor, e o combinare de două culori, două gusturi, dulce și acrișor, așa se creează echilibru, dar și un contrast între două reacții. Primăvara este un imbold spre a schimba ceva, spre a înnoi, se deschide fereastra de creativitate. Acum e elanul, acum erupe, mâine fac un tort cu fistic. Tortul fisticos! Vă invit să vedeți cum a ieșit.

Mihai Ungureanu

Pictor, are un atelier la mansardă și l-am prins în timp ce picta primăvara la început de martie – îmbrăcată în alb, înconjurată de păsări roșii.

Mărțișorul e evenimentul în care toată lumea se bucură împreună că vine primăvara. Când dau un mărțișor împart bucuria asta. Când primesc un mărțișor îmi aduc aminte de copilărie. Văd cum se topește zăpada și curg râulețe pe marginea drumului. Dacă aveam acasă vreo două – trei nuci, le spărgeam în două, scoteam miezul și făceam corăbioare. Uneori lipeam înăuntru o pânză și mă așteptam să meargă departe. În drum era un canion în care corăbioarele aveau cursuri diferite. Apăreau blocaje cu aisberguri, mă uitam cum se răstoarnă, își revin și merg mai departe. Într-o zi am avut mai multe nuci, m-am uitat toată ziua cum navighează pe apă.

Când am venit acasă, ud, mama era speriată și m-a întrebat unde am fost toată ziua, m-a căutat câteva ore pe afară.

Când am crescut mai mare, aveam deja vreo 11 ani, mă pregăteam de întâi martie de la început de februarie. Făceam mărțișoare pentru fete. Îmi plăcea de mai multe, așa că lucram toată luna la mărțișoare sofisticate. Cu cât mai tare îmi plăcea de o fată, cu atât mai sofisticat era mărțișorul. Se întâmpla să nu primesc înapoi mărțișor de la fata care-mi plăcea cel mai mult, așa că începea să-mi placă mai mult de altă fată care mi-a dat mărțișor.

Dana Rotaru și Maxim Levcenco

Somelieri la "Plin cu Vin", unde au o mare selecție de vinuri albe și roșii.

M. Mărțișorul e ceva legat de locul în care m-am născut. O tradiție care este doar aici. Când dai un mărțișor e ca și cum ai primi o injecție de endorfine, de căldură.

D. E unul din micile obiceiuri pe care le păstrez de când am plecat de acasă, o amintire a locului de unde vin și a familiei mele. Dăruirea unui mărțișor e felul meu de a spune mulțumesc că ești lângă mine. Când îl primesc simt că eu contez pentru cineva. Pentru mine e important să încarc mărțișorul cu energie întreaga lună, iar după asta să-l leg de un pom fructifer.

M. În lumea vinului, spumantul e mărțișorul, e singurul care permite amestecarea soiurilor de struguri albi și roșii.

D. Pentru mine mărțișorul e vinul alb făcut din soiuri roșii de struguri.

În martie te invităm în Moldova

În martie îți punem un mărțișor la piept și te rugăm să dăruiești primăvară. Dacă nu ne poți vizita, poți confecționa singur, la tine acasă, mărțișorul tău. Doar să nu uiți, ca la sfârșitul lunii să îl legi de crenguța unui pom fructifer, pentru ca ritualul să fie împlinit.