Patrimoniul Cultural

Valorificarea patrimoniului cultural reprezintă una dintre misiunile principale ale moldovenilor ce se manifestă prin diverse căi: fie prin artă, fie prin muzică, dans, meșteșugărit precum și prin intermediul ansamblului practicilor și abilităților moștenite de-a lungul timpului.

Elemente reprezentative ale autenticitatății poporului pot fi remarcate în obiecte ca: Ia și costumul tradițional, covorul moldovenesc, meșteșugurile tradiționale, muzica populară.

Parcurgând Moldova cu siguranță veți întâlni locații reprezentative, unde sunt expuse elemente ale patrimoniului cultural iar oamenii de acolo o să vă impresioneze cu povestiri despre istoria și parcursul tradițiilor moldovenești.

Covorul moldovenesc

De-a lungul istoriei, covorul popular moldovenesc a căpătat semnificația simbolului creației artizanale moldovenești ce a evoluat de-a lungul anilor, însă a păstrat autenticitatea tradițiilor.
Perioada în care s-au conturat motivele predominante ale covorului moldovenesc se consideră a fi secolul al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Anume în această perioadă s-au determinat ornamentele caracteristice tradiționalului moldovenesc, compoziția reflectată și ornamentele utilizate în ansamblu. Chiar dacă pentru o perioadă de timp tradiția țesutului a înregistrat o stagnare, urmează perioade de relansare ce a fost posibilă datorită moștenirii cunoștințelor și dragostei față de popor și istorie.

Privind un covor tradițional vezi reflectată în el muncă, valoare, tradiție, rădăcini seculare, generații întregi. Efortul din spatele măreției covorului moldovenesc este una colosală. Deobicei, un grup de minim 4 femei lucrau la un covor, o singură persoană nu reușea să se descurce cu complexitatea procesului de creare. Confecționarea unui covor de 6-7m2, poate lua chiar și un an sau doi de muncă continuă. Astăzi, când tehnica de confecționare a covorului moldovenesc nu e atât de cunoscută ca pe timpuri, pentru a afla cât mai multe despre îndeletnicire, istoria covorului, dar și pentru a vedea ce presupune de fapt țesutul covorului, puteți vizita oricând Complexul Cultural ”Arta Rustică”.
Tehnicile tradiționale de realizare a covoarelor în România şi Republica Moldova au fost înscrise în patrimoniul cultural UNESCO. Astfel s-a decis înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Tehnicilor tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova – dosar comun Republica Moldova și România.

Ia și Costumul Tradițional

Unul dintre elementele distinctive ale poporului moldovenesc este costumul tradițional – rezultat al muncii și creației pe parcursul a sute și mii de ani, întrunind diverse forme reprezentative a culturii, ritualurilor, sărbătorilor și folclorului național.
Pe timpuri, rolul portului tradițional era de a indica poziția fiecărei persoane în societate și modul de organizare ierarhic. Unul dintre elementele care a rămas printre cele mai cunoscute, dar și apreciate la momentul de față este Ia. Ia reprezintă o bluză confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic, cânepă, lână. Este ornamentată cu broderii în motive tradiționale cu un accent deosebit în zona gâtului, pieptului și mânecilor. Tehnicile tradiționale de executare sunt: țesutul, cusutul, brodatul. Important este și faptul că Ia nu se purta zi de zi, ci doar la sărbători, catrința era purtată în zilele de sărbătoare cu deschizătura la o parte, iar în cele obișnuite aveau deschizătura în față.

La data de 24 iunie, în Moldova se marchează ziua Portului Popular. Această zi are rolul de a accentua renașterea culturii tradiționale și promovarea valorilor întru asigurarea continuității tradițiilor moldovenești.
Dacă vă întrebați unde ar putea fi văzute exemplare ale portului tradițional moldovenesc, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală deține peste 2330 obiecte de port. De asemenea, la Complexul Cultural ”Arta Rustică” o să aflați multe lucruri noi referitor la portul tradițional, datorită expoziției permanente ce poate fi regăsită în sala dedicată Portului popular.

Artiști Moderni

Sculpturile lui Mihai Stamati

Street art

Până la data de 16 septembrie, 2020, podul de la Telecentru a fost unul dintre cele mai reprezentative locuri ale artei urbane de Moldova, poate fi numit un adevărat perete al memoriilor. Aici puteau fi văzute lucrări graffiti cu istorii întregi, dedicații de dragoste efectuate de artiști necunoscuți, fie ei începători sau adevărați experți. În mare parte, locuitorii orașului Chișinău se împart în două categorii când e vorba de graffiti – cei care apreciază tipul dat de artă și pe cealaltă parte sunt cei care consideră graffiti un act de vandalism.

Urban Spirit Family este una dintre comunitățile cunoscute dedicate artiștilor graffiti unde se pot alătura cei interesați de această cultură din toată țara.

Primblându-vă prin oraș, cu siguranță o să vedeți multe exemple de artă urbană și anume graffiti.

Picturi murale

Sărbătorile tradiționale

Crăciunul

Crăciunul este sărbătorit în Moldova pe 25 decembrie pe stil nou, iar pe 7 ianuarie pe rit vechi.

Nu există loc în lume unde este mai frumos de sărbători decât în Moldova. Neamul moldovenesc este bogat în tradiţii. Avem o varietate de obiceiuri la capitolul sărbători de iarnă.
În ziua şi în noaptea Ajunului de Crăciun doar copiii şi flăcăii vestesc Naşterea lui Iisus. În unele sate se mai practică şi colinda bătrână. Cetele de colindători sunt formate din oameni căsătoriţi, iar cu această ocazie ei strâng fonduri pentru biserica din localitate. În dimineaţa Crăciunului începe colindatul cu steaua, care presupune formarea unor grupuri de câte trei copii, care poartă o stea din hârtie colorată şi coroane pe cap. Gospodinele îi întâmpină cu pâine și sare, acest fapt semnifică bucuria gazdelor colindate. Un alt obicei este de a pune pe masă, în Ajunul Craciunului, un colac și un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposați vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac și-și udă gura cu apă.
Tradiția celor 12 Apostoli. Înainte de Crăciun, gospodinele pregătesc 12 feluri de mâncare. Toate preparatele sunt așezate pe masă în seara de Ajun, pe colţurile mesei se aşează căpăţâni de usturoi, iar felurile de mâncare se aşează în linie amintindu-ne de „Cina cea de Taină”.

În Ajunul Crăciunului femeile coc un colac sub formă de coroană, simbolizând coroana lui Iisus.
În Ajun, femeile coc colăcei în formă de opt incomplet, se mai numesc Crăciunei. Ei sunt agățați pe perete, lângă icoane, unde rămân până la echinocțiul de primăvară. Colăcelul copt în Ajunul Crăciunului este luat apoi de bărbatul casei când iese la arat. După ce prima brazdă este trasată, bărbatul rupe Crăciunelul în trei bucăți, dintre care una o pune sub brazdă. O altă bucată o dă animalelor din gospodărie, iar pe cea de-a treia o mănânca el.

În ziua de Crăciun, gospodinele umblă cu „împărțitul” (dăruind colaci, dulciuri), finii merg în ospeție la nași, frații și surorile mai mici – la cei mai în vârstă iar în sat se organizează hora mare.
Aceste tradiții sunt transmise din generație în generație și creează o atmosferă deosebită și un Crăciun de poveste.
De Crăciun, toate drumurile duc acasă, spre părinți, bunici și rudele apropiate. Această sărbătoare îi unește pe toți în jurul unei mese festive, cu bucate tradiționale și vin fiert care cu drag sunt oferite de vinăriile și pensiunile din Republica Moldova.

Paștele

Paștele este o sărbătoare a cărei valoare simbolistică marchează începutul anului și revenirea la viață. Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, este considerată sărbătoarea de Paște, data de început a acestei sărbători marchează și începutul anului ecleziastic creștin.

Pentru a marca pe deplin această dată, creștinii urmează diverse procedee menite să le pregătească sufletul și trupul pentru Sărbătoarea Paștelui. Timp de șase săptămâni, sunt un șir de obiceiuri care sunt respectate cu rigurozitate încă de pe timpuri. Vopsirea ouălor rămâne a fi unul dintre cele mai cunoscute și practicate obiceiuri, prezența acestora pe masa de Paști este una obligatorie, iar în multe cazuri, ouăle sunt duse și la Biserică pentru a fi sfințite. Vopsirea ouălor în culoare roșie își are o explicație – conform legendei creștine Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus. O altă tradiție care implică toți membrii familiei este ciocnitul ouălor.

Obiceiurile de Paște reprezintă comuniunea omului cu divinitatea și conexiunea cu natura în această perioadă, tocmai din aceste motive sărbătoare Paștelui este una care reunește tradițional familia.

Paștele blajinilor

Sânzienele

Dragobetele

Tradiţia Mărţişorului şi simbolurile lui.

Ziua Independenței

”Limba Noastră"

Arta

Dansurile populare

Sculptura

Mozaic

Pictura