Sculpturile lui Mihai Stamati sunt inspirate de dorința de a crea mult mai mult decât un simplu produs după un design prestabilit. Diferența constă în a crea concepte cu valoare, ce promovează cultura estetică. Mihai Stamati și-a înființat atelierul pentru a lansa sculpturi ce uimesc prin complexitatea simplității.

Lucrările sale au istorii și acestea nu încetează odată ce sunt finalizate, însă continuă prin faptul că sunt îndrăgite de oameni care vorbesc altora despre impresiile create.

Mihai Stamati este creatorul obiectului de artă „Le gardien des souvenirs”. Proiectul reprezintă un design al unei bănci amplasate în locurile publice din Paris menit să facă orașul și mai romantic. Elementele principale ale băncii sunt inima și simbolul infinitului. O altă lucrare pentru care Mihai Stamati este cunoscut în Moldova, sunt OZN-urile realizate pentru Centrul de Dezvoltare a Industriilor Creative – ARTCOR. Aceste construcții îndrăznețe reprezintă bănci atipice pe care cu siguranță nu o să le vezi în fiecare parc.

Accesați pagina https://mikelesta.com pentru a vedea și alte proiecte realizate de Mihai Stamati pe care cu siguranță trebuie să le vizitați în orașul Chișinău.

În ultima perioadă Chișinăul a avansat considerabil la capitolul picturi murale. Aici, ele sunt văzute ca modalități de a crea comunități unite prin aceleași valori și viziuni, dar și pentru a reda viață nouă unor clădiri considerate a fi sumbre.

Despre istoria Podului de la Telecentru putem vorbi și în cadrul picturilor murale. La 16 septembrie 2020 a fost inaugurată pictura murală #NEAMPORNIT care include elemente din brandul Republicii Moldova – „Pomul Vieții” și are o lungime de 4 kilometri. Pictura murală face parte din cadrul campaniei naționale de relansare a turismului intern #NEAMPORNIT lansate de către Agenția de Investiții din Moldova. Proiectul de Competitivitate din Moldova, finanțat de USAID, Suedia și UK, a susținut, în timpul crizei cauzate de pandemie, peste 100 de întreprinderi: agropensiuni, crame, pensiuni rurale, agenții de turism. Pictura murală a fost realizată de echipa artistului Dmitrii Potapov.

O altă pictură murală de aproape 700m2 poate fi văzută pe pereții gardului Regiei Transportului Electric Chișinău (RTEC). Aceasta este dedicată solidarității în combaterea violenței împotriva femeilor și a fost realizată în cadrul campaniei inițiate de UN Women Moldova cu suportul financiar al Suediei.

Despre istoria proiectului „Un Pic De Love” au auzit mulți locuitori ai orașului Chișinău. Pe strada 31 August 1989, 78, alături de Muzeul Național de Istorie puteți admira pictura murală care amintește de elementele unui covor tradițional moldovenesc. Autorul schiței este Nicolae Morozov, iar pictorul de street- art Dmitrii Potapov, timp de 10 zile, a transpus în realitate pictura. În cadrul evenimentului de lansare, peretele a fost iluminat, pictura devenind animată.

Vinăria ATU, prima vinărie urbană din Chișinău, oferă vizitatorilor săi oportunitatea de a admira o pictură murală chiar pe pereții vinăriei. Suprafața picturii măsoară 130 metri și a fost realizată de artista iZZY iZVNE. Dacă mergeți în vizită la vinărie, veți vedea o compoziție ce ilustrează un bărbat și o femeie, iar detaliile rămâne să le observi chiar tu, fiind în fața clădirii.

Paștele blajinilor este una dintre cele mai vechi sărbători populare care sunt respectate cu rigurozitate în Moldova. În fiecare an, Paștele blajinilor este sărbătorit în dependență de ziua Învierii Domnului, și se marchează reîntâlnirea celor vii cu cei răposați prin comemorarea momentelor petrecute împreună.

Semnificația sărbătorii constă în transmiterea fericirii pe care o resimt oamenii datorită Învierii lui Hristos.

De obicei, în această sărbătoare moldovenii se întâlnesc la biserică sau la cimitir unde au loc mai multe tradiții – una dintre ele constă în îngrijirea mormintelor celor răposați și aprinderea lumânărilor. Gospodinelor caselor le revine misiunea de a pregăti toate pomenele pe mormântul celor răposați – un prosop tradițional pe care se așează colaci, cozonac, pască, ouă roșii și o sticlă de vin. Preotul vine la morminte și sfințește pomenile pe care le aduc rudele celor răposați la cimitir. În cele din urmă, aceste pomene de obicei sunt oferite oamenilor nevoiași sau copiilor.

Unele superstiții de care se ține cont în timpul acestei sărbători sunt specifice și zilelor de Duminică din Moldova – când este semn rău dacă se coase, se face curățenie, se spală haine.

Tradițiile și datinile de Paștele Blajinilor variază în dependență de viziunile fiecăruia asupra acestei sărbători, însă un lucru rămâne cert – aceasta este ziua când moldovenii își amintesc de cei adormiți.

La 24 iunie, în fiecare an este marcată sărbătoarea Sânzienelor, iar unii marchează și sărbătoarea religioasă Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana care este ocrotitoarea pădurilor și vânătorilor, ele fiind asociate cu zâne ale câmpului. Iubirea și fertilitatea reprezintă simbolurile acestei sărbători, iar oamenii consideră că anume în noaptea înainte de această zi se deschid cerurile și Sânzienele își încep dansul care la fel are un simbol semnificativ. Pe lângă chemarea soarelui, dansul Sânzienelor are rolul de a trata pe cei bolnavi, îmbunătățește roada omului la care a muncit în grădină și apără animalele și păsările. Pe 24 Iunie, de asemenea este marcat solstițiul de vară – această zi fiind cea mai lungă din an și în același timp, cea mai scurtă noapte a anului.

Potrivit legendei, în noaptea de 23 Iunie, cele mai curioase dintre fete ascund sub pernă flori de sânziene, adormind cu speranța că de dimineața își vor reaminti din vis ursitul vieții lor.

Dragobetele ‒ sărbătoarea dragostei (echivalentul zilei Sfântului Valentin) este celebrată de români in fiecare an la data de 24 februarie. Aceasta este o sărbătoare plină de obiceiuri, pe care le vom dezvălui, pas cu pas, în cele ce urmează. Dragobete este un zeu preluat de la daci, al tinereții și veseliei, care a fost transformat mai apoi în protectorul tinerilor și iubirii. Legendele populare mai spun că Dragobete ar fi nimeni altul decât fiul babei Dochia, și marchează începutul primăverii.

„Dragobetele sărută fetele” Probabil cu toții am auzit această expresie, iar proveniența ei vine de la relatarea ce urmează:

O frumoasă tradiție este ca imediat după prânz, în satele românești, unde se celebra iubirea, băieții tineri se întorceau cu un buchețel de flori din pădure și începea ritualul de pețire. Aceștia fugeau după fetele pe care le îndrăgeau și încercau să le sărute, iar daca fata se lăsa prinsă și sărutată, acest lucru însemna că urmează logodna și căsătoria celor doi. Spre seară, acest lucru urma să fie anunțat membrilor familiei dar și întregului sat.

Se spune că cine participă la sărbătoarea de Dragobete, va avea un an productiv, vesel, plin de bogății și va fi ferit de boli. Dacă plouă de Dragobete, se spune că ar fi semnul unei primăveri frumoase. În această zi nu trebuie sa fim supărați sau să avem gânduri negative, cu atât mai mult să plângem, întrucât acestea vor aduce probleme în viața sentimentală. O superstiție ar fi că dacă fetele nu se întâlneau în această zi cu un bărbat, atunci nu își vor găsi iubirea întregul an.

Fetele tinere își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să își afle ursitul. În această zi nu se sacrificau animale, ci din contra, se avea grijă de acestea, în caz contrar, s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Se mai spune că tinerii trebuiau să bea ceai din crenguțe de vișin ca să aibă parte de dragoste în timpul anului. De Dragobete se evitau treburile prin ogrăzi sau câmp, însă era de bun augur să faci curățenie în casă.

Sărbătoarea Mărțișorului – cel mai cunoscut simbol al primăverii în spațiul românesc, este marcată în fiecare an la data de 1 martie.

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă, confecționat din două fire de lână sau mătase, răsucite, unul alb și unul roșu, care se zice că aduce noroc. Acesta este dăruit în prima zi a primăverii și se poartă agățat în piept toată luna martie.

De ce culorile alb și roșu? Ei bine, de acest lucru sunt legate și câteva legende pe care se fundamentează simbolistica culorii Mărțișorului. Prima dintre acestea relatează despre răpirea Soarelui de către un Zmeu, care a închis-o pe frumoasa domniță în palatul său. Văzând toate acestea, un tânăr viteaz a pornit spre palat pentru a elibera fata. Lupta a fost una grea, însă viteazul băiat a învins Zmeul și tânăra a fost salvată. Soarele s-a întors pe cer, primăvara venise, însă tânărul luptător zăcea rănit în palatul Zmeului. Sângele său se scurgea pe zăpadă, iar în locurile acestea au răsărit primii vestitori ai primăverii-ghioceii.

Se zice că de atunci oamenii cinstesc memoria tânărului curajos legând cu o ață doua flori: una albă și una roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea și curajul tânărului, iar culoare albă – ghiocelul – prima floare a primăverii.

Altă legendă spune precum că Primăvara se plimba într-o pădurice, când la un moment dat a observat un mic ghiocel ce răsărea de sub zăpadă într-o tufă de porumbari.

Aceasta a decis să îl ajute, înlăturând zăpada și ramurile cu spini. Fapta dată a făcut-o pe Iarnă să se înfurie și să cheme astfel vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat, dar Primăvara nu s-a lăsat învinsă și a acoperit ghiocelul cu palmele sale pentru a-l proteja. Din cauza spinilor, Primăvara s-a rănit, iar picăturile de sânge au căzut peste ghiocel, făcându-l să reînvie. Astfel, Primăvara a biruit Iarna, iar culorile Mărțișorului simbolizează sângele ei pe zăpadă.

Se consideră, de asemenea, că sărbătoarea Mărțișorului ar fi apărut în timpul Imperiului Roman, pe când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Martie (zeul războiului și al fertilității) respectiv roșu simbolizând războiul, iar alb-pacea.

Dovezi ale acestui obicei datând de acum circa 8.000 de ani au fost descoperite în România, fiind vorba despre niște coliere de care erau agățate pietricele de râu vopsite în alb și roșu.

În prezent, la sfârșitul lunii martie, Mărțișoarele sunt agățate în pomii fructiferi, ceea ce se consideră că aduce belșug și bunăstare în casele oamenilor, iar dorințele puse în timp ce se atârnă Mărțișorul în pom, se vor îndeplini cu siguranță.

Pe lângă Republica Moldova, această tradiție a Mărțișorului se respectă și în România, Macedonia de Nord și Bulgaria.

Ziua Independenței este sărbătoarea națională a Republicii Moldova, prin care se marchează adoptarea Declarației de Independență la 27 august 1991. Drept rezultat al declarării independenței, Republica Moldova a devenit un stat suveran și independent. Procesul de democratizare a fost inițiat în iunie 1988, la Chișinău. La 27 august, 1989, are loc Marea Adunare Națională la care poporul s-a manifestat pentru susținerea limbii române ca limbă de stat și utilizarea grafiei latine în RSSM. La data de 27 august 1991, Republica Moldova își declară independența prin intermediul semnării și aprobării Declarației de Suveranitate în 1990, la 23 iunie. Procesul dat a fost unul îndelungat și complex din cauza presiunii exercitate de către URSS față de poporul Republicii Moldova. Influența asupra vieții sociale, culturii și politicii au fost unele dintre cele mai mari provocări.

În prezent, Ziua Independenței este celebrată în fiecare an. Ceremonia de depunere a florilor la monumentul lui „Ștefan cel Mare și Sfânt” reprezintă începutul marcării acesteia. În această zi se organizează diverse evenimente cultural-artistice susținute de discursul Președintelui conform tradiției. Evenimentele au rolul de a accentua valorile primordiale ale Republicii Moldova, identitatea națională, tradițiile și obiceiurile.

Limba noastră se sărbătorește în fiecare an la data de 31 august cu scopul de a omagia limba țării – limba română. Originea sărbătorii își are începutul la data de 27 august 1989, când a avut loc Marea Adunare Națională la Chișinău, în cadrul căreia s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat, precum și trecerea la grafia latină.

Ulterior, la data de 31 august 1989, Sovietul Suprem al RSSM a votat legislația referitor la limba de stat, ziua aceasta declarându-se sărbătoare națională. În primii ani, cu ocazia acestei sărbători, se dezvelea câte un bust pe Aleea Clasicilor din centrul capitalei și se petreceau diverse manifestații culturale.

Anual, sărbătoarea Limbii Noastre începe cu depunerea florilor la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de către oficialii Republicii și la busturile clasicilor literaturii naționale, după care sunt organizate diverse manifestații precum expoziții, master class-uri, prezentări de cărți, iar seara, în mod obișnuit, sărbătoarea este încheiată printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale.

Dansurile populare moldovenești au devenit cunoscute și apreciate la nivel local și internațional datorită diversității de muzică, coreografie și tempouri caracteristice acestuia. Cei care doresc să afle mai multe despre poporul moldovenesc, pot cu siguranță să urmărească dansurile populare deoarece astfel vor putea avea o viziune asupra emoțiilor, culturii și valorilor oamenilor din Moldova. Dansurile tradiționale moldovenești reprezintă o parte importante din patrimoniul cultural imaterial. Acestea pot fi repartizate în mai multe categorii, iar una dintre ele este cea a dansului în conformitate cu evenimentele ce au loc în viața unui moldovean. Aici putem vorbi despre dansuri legate de diverse fenomene ale naturii, dansuri ce marchează evenimente în viață, dansuri ce comunică despre vitejia și curajul poporului în momente în care se demonstrează demnitatea acestuia.

Dansurile sunt diferite de la sat la sat, de la o zonă la alta. Diferențele ce se atestă aici se manifestă prin numărul de instrumente utilizate în interpretarea muzicii, nivelul de expresie, ținutele utilizate, mișcările și tempourile. De asemenea, dansurile pentru femei și cele pentru bărbați sunt diferite prin tehnică și dificultate, iar cele care sunt realizate în perechi încununează o complexitate deosebită.

Sârba și Hora sunt două dintre cele mai cunoscute și practicate forme de dans în Moldova. Sârba este interpretată într-un tempou rapid, și cu mișcări împotriva acelor ceasornicului, iar Hora este mult mai liniștită, având mai mult rolul de a reprezenta o manifestație artistică.

Unul din cele mai faimoase ansambluri de dansuri populare este Ansamblul Academic Național de dansuri populare „Joc”. Denumirea acestuia este în cinstea dansului – Joc. Ansamblul participă la numeroase festivaluri internaționale unde obține distincții înalte alături de reprezentanți ai altor țări ca România, Rusia, Franța, Belgia, Italia și altele.

Evoluția sculpturii din Republica Moldova poate fi remarcată din perioada Cucuteni-Tripolie. Stemele voievozilor reprezintă elementele care puteau fi remarcate pe unele clădiri istorice, biserici și cetăți. Un rol important în reprezentarea sculpturii este sculptura tradițională – în lemn și piatră. Aceste elemente elaborate erau utilizate pentru decorarea caselor, gardurilor, coloanelor și elementelor de decor de ansamblu.

Putem deosebi mai multe tipuri de sculpturi, acestea fiind influențate de evenimente și istoric – sculpturi cu tematică religioasă, funerară, populară și sculptura profesională.

Patrimoniul cultural reprezintă valoarea de bază a unui popor prin intermediul căreia identitatea acestuia este percepută la nivel local cât și internațional. Sculptura profesională poate fi remarcată în Moldova prin creația sculptorului Alexandru Plămădeală, creatorul monumentului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Chișinău în anul 1928. Lucrările sale se regăsesc la Muzeul Național de Artă al Moldovei datorită unei donații realizate de către soția sculptorului. Faimoasa Alee a Clasicilor din Chișinău a apărut datorită inițiativei manifestate de către Alexandru Plămădeală. De asemenea, autorului îi aparțin cunoscutele busturi dedicate personalităților marcante precum Alexei Mateevici, Toma Ciorbă, Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Lazăr Dubinovschi este de asemenea un sculptor care a contribuit la patrimoniul cultural din Moldova. În perioada anilor 1951-1953 a contribuit la crearea monumentului lui Grigore Kotovski din Chișinău. Sculptorul a realizat lucrări care au fost ulterior amplasate în Parcul Pușkin din capitală – bustul lui Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Miron Costin, Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri.

Un mozaic reprezintă o compoziție din ornamente mici de diferite culori din piatră, sticlă sau ceramică, care redau o imagine complexă de obicei, peisaje sau personalități.

În Moldova există un număr mare de clădiri care au păstrat exemplare din arta mozaicului realizat pe timpul sovietic. Specific acestei perioade, pereții cu mozaic reprezentau de obicei eroi naționali, personalități importante, locuri cu semnificație deosebită pentru țară, profesori sau medici.

Primele semne de mozaic în Moldova au apărut la începutul anilor 60. În această perioadă au apărut primii meșteri capabili să realizeze lucrări de acest gen, pereții decorați cu mozaic au început a apărea în stațiile de așteptare a transportului public, clădiri reprezentative ale instituțiilor publice. Începând cu anii 1970, mozaicurile au devenit mai populare și puteau fi observate chiar și în interiorul clădirilor cum ar fi: școli, spitale, clădiri cu importanță socială. În mare parte mesajul comunicat de aceste mozaicuri redirecționa către idei ce conturau idealul comunist, însemnând – sentimentele de prietenie, comunitate ce cooperează, dragostea față de patrie, și dragostea față de muncă.

Dat fiind faptul că procesul de realizare a unui mozaic era unul costisitor și cu o lungă durată de efectuare, clădirile pe care se regăsea mozaicul erau bine păstrate de către autorități și de asemenea, acestea căpătau un preț mult mai mare și li se adăuga importanță. Odată ce a căzut sistemul URSS, mozaicurile au fost distruse cu scopul de a elimina orice tip de propagandă și astfel, această formă de artă și-a pierdut din importanță și necesitatea de a fi păstrată într-un mod special.

În pofida acestui fapt, în Chișinău se regăsesc unele lucrări de mozaic intacte care prin decizia autorităților publice au fost restaurate sau conservate pentru a fi transportate la adrese noi în urma demolării vechilor clădiri.

Un mare rol în determinarea direcției de dezvoltare a picturii din Moldova a revenit picturilor murale care puteau fi observate în interiorul bisericilor sau erau dedicate unor personalități marcante și reflectau importanța acestora și modul de viață pe care îl trăiau. În cele din urmă, în Moldova putea fi recunoscută pictura exterioară și cea interioară. Cea interioară și-a păstrat caracterul religios, iar cea exterioară era orientată spre contopirea cu un anumit peisaj prin intermediul culorilor utilizate și figurilor impunătoare reflectate în peisajul de ansamblu.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Căușeni este unul dintre elementele unice ale patrimoniului cultural ce confirmă arta picturii medievale în Moldova care în prezent este supusă unui proiect de reabilitare menit să restabilească picturile de pe pereții clădirii și arhitectura acesteia.

Muzeul Național de Artă al Moldovei a fost fondat de către Alexandru Plămădeală și Auguste Baillayre în anul 1939 și se regăsește pe strada 31 August 1989 din centrul orașului. Aici pot fi văzute diverse expoziții care prezintă lucrări efectuate de către Valentina Rusu-Ciobanu, Eleonora Romanescu, Mihail Grecu, Elena Bontea, Sergiu Cuciuc și mulți alți pictori naționali. Operele prezentate în cadrul muzeului sunt structurate în 5 secții: arta medievală, creația populară, arta moldovenească, arta rusă, vest europeană și orientală, scenografie și arta decorativ-aplicativă. Este important de menționat faptul că muzeul are scopul nu doar de a expune lucrările valoroase publicului, dar și de a conserva patrimoniul cultural al țării pentru scopuri nobile – diverse studii, procese educaționale și recreere.

Printre expozițiile temporale ce pot fi văzute în cadrul muzeului se numără – Expoziția de Stampe Japoneze din perioadele Edo și Meiji; Expoziția personală a artistului Tudor Zbârnea, Expoziția aniversară a Mariei Saca-Răcilă; Expoziția comemorativă Eleonora Romanescu.

Instituția care contribuie la crearea mediului favorabil dezvoltării oamenilor de artă în devenire este reprezentată de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Instituția a fost fondată în anul 1940 și oferă studii în domeniul artelor plastice, design, multimedia, muzică, teatru și culturologie.

Cu siguranță în Chișinău sunt galerii unde poate fi descoperit specificul artei locale și influențele acesteia, undele dintre ele fiind: Galeria Constantin Brâncuși; Galeria de artă – Muze; Galeria PePerete.